Şi voi n-aţi primit un duh de robie, ca să mai aveţi frică; ci aţi primit un duh de înfiere, care ne face să strigăm „Ava!” adică „Tată!” (Romani 8:15).

Există şapte emoţii pe care orice om, indiferent de cultura din care provine, le poate identifica. Teama se numără printre ele. Există însă teamă constructivă şi teamă distructivă.

Teama constructivă este aceea care ne fereşte de pericole: ne e teamă să atingem un vas fierbinte, de exemplu. În plan spiritual, trebuie să avem frică de Dumnezeu: „Tot pământul să se teamă de Domnul! Toţi locuitorii lumii să tremure înaintea Lui!” (Psalmul 33:8). Această teamă este o teamă „sănătoasă”, în sensul că oamenii, fiind creaţia lui Dumnezeu, trebuie să-L respecte, să-I arate o „teamă sfântă”. În acest fel ne apropiem de Dumnezeu cu responsabilitate şi reverență. Totuşi, păcatul poate perverti această frică, transformând-o într-o teamă iraţională, distructivă.

Teama iraţională se manifestă prin faptul că ne temem exagerat de un lucru, uneori fără a avea o justificare anume. Cum este posibil să experimentăm teama distructivă? Cel rău ne şopteşte adesea gânduri care ne fac să punem la îndoială credinţa, iar acest lucru este asemănător cu ceea ce a experimentat Eva în grădina Eden. La început, a fost vorba de punerea sub semnul întrebării a bunătăţii lui Dumnezeu (Genesa 3:1-6). Apoi, a urmat căderea în păcat, care a creat teama distructivă faţă de Dumnezeu (Genesa 3:8). Acest tip de frică duce la îngrijorare, iar atunci când permitem îngrijorării să pară şi mai mare, alimentând-o constant, ne vom îndepărta de Creatorul nostru.

Ştim că Dumnezeu este Acela care ne oferă siguranţă, atâta timp cât trăim în ascultare de El, în limitele impuse prin Cuvântul Său. Îndepărtarea de El ne face să ne fie teamă de orice, mai ales că suntem mult mai vulnerabili la atacurile spirituale. Singura cale de a scăpa de fobiile nocive din viaţa noastră este să ne apropiem din nou de Dumnezeu. El este acela care se va îngriji de noi şi ne va alunga teama distructivă. Trebuie să fim conştienţi că nu vom respinge automat teama distructivă provocată de atacurile celui rău, la fel cum un om, dacă practică sportul în mod ocazional, nu va ajunge prea curând un atlet de top. Pentru a ajunge să respingem eficient atacurile celui rău avem nevoie de exerciţiu. Chiar dacă uneori eşuăm, descurajarea nu trebuie să-şi facă loc în viaţa noastră. Perseverenţa, alături de rugăciune, va face ca inima noastră să cunoască începutul înţelepciunii şi să se elibereze de îngrijorările acestui veac.

„Şi voi n-aţi primit un duh de robie, ca să mai aveţi frică; ci aţi primit un duh de înfiere, care ne face să strigăm „Ava!” adică „Tată!” (Romani 8:15)

Gabriela Chira