Folosind bunurile pămâneşti pentru împărăţia lui Dumnezeu le-a rentabilizat atât pe termen lung, cât mai ales pentru veşnicie.

Cum ne investim noi resursele primite de la Dumnezeu? Nu vă gândiţi doar la bani, poate timpul, talentele sau dragostea noastră le cheltuim deseori fără să urmărim interesele Împărăţiei cerurilor. Să învăţăm de la Barzilai Galaaditul să ne strângem o comoară veşnică, ferită de hoţi, molii şi rugină.

E mai puţin riscant să faci afaceri în vremuri de stabilitate economică, oricine ştie aceasta. Dar cum să-ţi investeşti posesiunile în vremuri de criză?

Un răspuns surprinzător o să-l aflăm azi de la Barzilai Galaaditul. Vă mai aduceţi aminte de numele lui? E drept că nu se predică prea des despre el, dar a fost un personaj influent în Vechiul Testament, drept dovadă este amintit de nu mai puţin de 10 ori în Biblie (2 Samuel 17:27, 19:31-39, 1 Împărați 2:7, Ezra 2:61, Neemia 7:63).

Să ne aducem aminte de vremea când naţiunea lui Israel era măcinată de un război civil declanşat de lovitura de stat a răzvrătitului Absalom. Gloriosul David de odinioară părăsea Ierusalimul, plângând şi cu capul acoperit, iar mulţimea de oameni credincioasă împăratului rătăcea prin pustie bocind. Poporul sleit de puteri a ajuns totuşi la Mahanaim, o cetate a leviţilor din ţinutul Galaadului, dar de cealaltă parte, Absalom, în fruntea unei mari oştiri a trecut şi el Iordanul şi se apropia hotărât să obţină o victorie răsunătoare în confruntarea cu propriul tată.

În acest moment vom face însă cunoştinţă cu Barzilai Galaaditul din Roghelim, un bătrân bogat, de 80 de ani, care acţionează foarte ciudat, cel puţin la prima vedere. La vârsta lui înaintată, când ar fi trebuit să se gândească la împărţirea moştenirii pentru fiii şi fetele lui, decide să-şi cheltuie averea pentru susţinerea fugarilor. Cu inimă largă a împărţit paturi, lighene, grâu, orz, linte, miere, unt, oi şi alte bunătăţi pentru poporul înfometat şi obosit.

Alţii nu s-au înghesuit să procedeze la fel, doar trei persoane mai sunt menţionate că l-au ajutat pe David şi oamenii lui în situaţia disperată în care se aflau: Ţiba, Şobi şi Machir (2 Samuel 16:1-2, 17:27). Aceştia să fi fost singurii bogaţi din Israel din vremea respectivă? Mă îndoiesc. Mai degrabă cred că cei mai mulţi au considerat de cuvinţă să treacă de partea celui care avea toate şansele să devină noul rege. Barzilai însă, a acţionat prin credinţă. Înainte să ştie dacă David va câştiga sau va pierde el şi-a pus la dispoziţie hambarele şi turmele agonisite cu trudă o viaţă întreagă. Vederea lui trecea dincolo de hotarul pământescului. Este surprinzător cum Barzilai împlineşte porunca dragostei pentru aproapele rostită de Hristos abia câteva sute de ani mai târziu (Luca 10:25-37).

Citind mai departe aflăm că totul s-a încheiat cu bine (2 Samuel 18-19). David şi-a recăpătat împărăţia şi a avut grijă ca Barzilai şi mai ales urmaşii lui să fie trataţi regeşte (1 Împărați 2:7). Ce s-ar fi întâmplat însă dacă alegea să-şi păstreze posesiunile neatinse? Armata lui David, alcătuită din oameni flămânzi şi obosiţi ar fi fost o pradă uşoară pentru urmăritori. Barzilai ar fi pierdut atunci totul. Înţelegem astfel că generozitatea lui Barzilai a făcut parte din izbăvirea lui Dumnezeu pentru David. Folosind bunurile pămâneşti pentru împărăţia lui Dumnezeu le-a rentabilizat atât pe termen lung, cât mai ales pentru veşnicie.

Cum ne investim noi resursele primite de la Dumnezeu? Nu vă gândiţi doar la bani, poate timpul, talentele sau dragostea noastră le cheltuim deseori fără să urmărim interesele Împărăţiei cerurilor. Să învăţăm de la Barzilai Galaaditul să ne strângem o comoară veşnică, ferită de hoţi, molii şi rugină (Matei 6:19-20).

Andrei Crișan

Lasă un comentariu

Your email address will not be published. Required fields are marked *