Cu siguranță că marea majoritate am auzit despre evanghelia prosperității și avem o idee despre ceea ce transmite ea. Pe scurt, această interpretare a invățăturii Domnului Isus ne promite că din momentul în care un om primește credința în Fiul lui Dumnezeu, Tatăl din cer se angajează să vegheze ca în lumea această toate lucrurile să îi mearga bine, așa cum omul defineste binele ca fiind bine – fără boli, necazuri, probleme. Este atractivă o astfel de viață? 

De ce atât de mulți oameni îmbrățișează foarte ușor evanghelia prosperității deși ea este un fals? Pentru că e înclinația noastră naturală să ne raportăm în mod egoist la relațiile pe care le avem în viață. Noi căutăm întotdeauna un profit personal cât mai mare.. Nici relația cu Dumnezeu nu face excepție, din păcate.

În cercurile noastre protestante din Romania suntem marea majoritate de acord că evanghelia prosperității este o erezie. Nu are legătura cu mesajul proclamat de Domnul Isus Cristos. Ea vorbește despre o viață plină de confort si prosperitate financiară în această lume, despre faptul că Dumnezeu îi binecuvântează pe toți cei care vin la El cu tot felul de binecuvântări pământești, astfel încât ei sunt scăpați de boală, de probleme financiare și de orice fel de necazuri. Credința le rezolvă pe toate și întotdeauna.

În contrast cu această interpretare eronată a mesajului Domnului Isus pentru omenire, adevărata Evanghelie ne vorbește despre nevoia de a fi aduși la viață prin Cristos, despre lepădarea de sine, despre renunțarea la propriile vise și urmarea neobosită a Domnului nostru Isus Cristos identificându-ne cu El prin viața noastră, prin suferințe îndurate de dragul neprihănirii și prin moarte.

Totuși, putem identifica forme subtile de practicare a acestei evanghelii a prosperității în viața creștinilor, cu toate că o respingem în teorie. Nu vorbim despre ea, o contestăm, dar o trăim. Prin această cale aș vrea să trag un semnal de alarmă că Dumnezeu nu e un slujitor care stă la dispoziția noastră ca să ne îndeplinească toate mofturile, ci El e Stăpânul vieții și noi ar trebui să stăm la dispoziția Lui.

Iată 2 forme subtile de manifestare a evangheliei prosperității în viața creștinilor:

1.Rugăciunile noastre sunt centrate pe o viață tihnită.

Care sunt subiectele cele mai des întâlnite în rugăciunile noastre? Probabil că mulți dintre noi, ne rugăm des pentru lucrurile pe care ni le dorim pentru viața de acum și anume confortul, îndepărtarea problemelor și a greutăților, vindecarea bolilor.

Adevărul este ca un om care se roagă cu preponderență pentru o viață materială mai bună trăiește o evanghelie a prosperității. În timp ce spunem că noi suntem urmașii lui Cristos, adesea surprindem faptul că pe noi ne interesează Cristos doar atunci când avem nevoie de ajutor pentru a duce o viață mai bună. Această obsesie a noastră pentru confort și materialism este într-o totală contradicție cu afirmațiile Domnului Isus din Matei 8:18-22. Acolo e vorba despre niște oameni care vor să Îl urmeze pe Isus dar care nu ințeleg ce implică acest lucru. Atunci Domnul le prezintă două aspecte ale vieții de credință și anume (1) că nu trebuie pus accentul pe confort si bunăstare materială și (2) credința trebuie să se exprime în mod concret în fiecare zi. Explicând aceste aspecte în contextul discuției noastre, Domnul ne invață prin exemplul Său că deși putea avea toate bogățiile lumii acesteia pentru că Îi aparțineau de drept, El nu le-a dorit deoarece ele nu sunt importante. Al 2-lea aspect ne transmite faptul că în umblarea cu Cristos noi trebuie să arătăm credincioșia noastră în fiecare zi; aceasta însemnând că trebuie să avem aceleași interese ca ale Domnului. Dacă Domnul nu consideră importante lucrurile materiale ci mai degrabă salvarea oamenilor, atunci și noi ar trebui să abordăm viața la fel. Atunci când trăim evanghelia prosperității suntem mai preocupați de lucruri decât de oameni. Din acest motiv muncim tot mai mult în loc să slujim mai mult.

Haideți să ne întoarcem la viața noastră de rugăciune. De multe ori uităm să ne rugăm. Ne plângem că suntem prea ocupați, că nu avem timp, dar atunci când vine o criză in viața noastră ne putem face timp să Îi cerem lui Dumnezeu să ne scoată din ea. Pentru lucrurile care ne distrug bunăstarea sau confortul ne facem timp de rugăciune. Ne este ușor să Îl urmăm pe Isus pentru o viața tihnită.

În Matei 6 Domnul Isus își învață ucenicii cum să se roage. Știți încotro se îndreaptă mintea Domnului când începe rugăciunea? Sub nici o formă nu are ca prioritate o viață tihnita și lipsită de grijuri. Domnul știe ce e cu adevărat important din perspectiva lui Dumenzeu Tatăl. El vrea ca numele Tatălui să fie sfințit, se roagă ca Împărăția cerurilor să vina si ca voia Tatălui să fie împlinită pe pământ la fel ca și în ceruri. Acestea sunt temele prioritare în rugăciunea expusă înaintea ucenicilor ca și un exemplu. În toată această rugăciune nu găsim alte referiri la partea materială a vieții în afară de rugămintea de a primi pâinea pentru fiecare zi. Domnul nu ne-a invățat să ne rugăm pentru toate mofturile care ne trec prin minte, ci ne-a invățat să ne cerem pâinea din mâna Lui dar nu înainte să fim preocupați de El și de planul Său. Cât de mult distorsionăm noi lucrurile! Folosim invățătura despre rugăciunea stăruitoare din Matei 7 ca să cerem abundență materială pe când Domnul nu ne-a invățat asa ceva în Scriptură.

Dacă gândurile noastre sunt gândurile Domnului vom sluji mai mult și ne vom ruga în direcția slujirii noastre, pe când atunci când gândurile noastre sunt legate de confort și prosperitate vom munci mai mult și ne vom ruga să primim ceea ce ne preocupă. Când Îl căutăm pe Domnul în rugăciune preocupați mai mult de nevoile noastre decât de planul Său, trăim o subtilă formă a evangheliei prosperității. 

2.Comportamentul nostru e asemenea unui copil răsfățat care crede că totul i se cuvine.

Cu siguranță ați văzut în viață copii răsfățați. Poate chiar aveți unul. Nu-i așa că de multe ori sunt deranjanți sau chiar enervanți? Un copil răsfățat vrea întotdeauna ceva pentru el și vrea repede. Nu știe să aștepte timpul potrivit pentru a primi lucrul respectiv. Dacă părintele nu îi dă ceea ce își dorește imediat, se răzvrătește și începe să își amenințe părintele că nu mai e prietenul lui. Afișează semne clare de nemulțumire ca și cum e normal ca părintele să îi dea ceea ce el își dorește. Același scenariu are loc din nou și din nou. Caracateristicile unui copil răsfățat sunt egoismul, nemulțumirea și tendința de răzvrătire.

Vă surprinde sau nu, așa ne comportăm și noi de multe ori în relație cu Dumnezeu. Avem pretenția ca Dumnezeu să ne ofere tot ceea ce Îi cerem și să ne scoată întotdeauna din situațiile care nu ne convin. Dacă nu face așa cum vrem noi ne deranjează. În astfel de momente apare de multe ori în viața noastră o atitudine de frustrare. Uneori credem că Dumnezeu nu are altceva de facut decât să ne ofere tot ceea ce noi ne dorim. Ne intrigă faptul că Dumnezeu nu vindecă întotdeauna boala. Ne răzvrătim împotriva lui Dumnezeu când nu primim ceea ce vrem. Nu mai știm să facem diferența între o nevoie sau o dorință egoistă așteptându-ne ca Dumnezeu să considere toate pretențiile noastre nevoi și să ni le împlinească imediat. Ne luăm ca suport pasajul din Matei 6:33 și așteptăm ca, dacă noi mergem la părtășia bisericii și mai dăm zeciuială, Domnul chiar ne va împlini dorințele. Pierdem din vedere că în acest pasaj Domnul vorbește despre împlinirea nevoilor de bază, nu despre faptul că toți creștinii vor fi prosperi. Când arătăm o astfel de atitudine față de Dumnezeu și Îl considerăm prietenul nostru influent și puternic prin care dobândim tot ceea ce ne dorim, trăim o evanghelie a prosperității.

Să privim puțin în constrast la atitudinea pe care apostolul Pavel o arată în epistola sa scrisă colosenilor la începutul capitolului 4. Pavel se afla în închisoare în momentul în care scrie epistola colosenilor. El îi îndeamnă pe credincioși să se roage cu stăruință pentru înaintarea Evangheliei în situația în care el SE AFLA ÎN ÎNCHISOARE. Observați că el nu cere rugăciune pentru eliberarea sa? E conștient că planul lui Dumnezeu e mult mai important decât bunăstarea personală. Am putea spune chiar că era îndreptățit să le ceară ajutor în rugăciune ca să fie eliberat și să poată sluji mai departe, dar Pavel nu cere aceasta. Am zice noi că ar fi putut chiar să fie supărat pe Domnul că deși își dedică viața slujirii, Domnul îl îngăduie să stea în închisoare. Dar Pavel nu reacționează ca un copil răsfățat. El este total absorbit de planul lui Dumnezeu cu omenirea și din această cauză chiar în lanțuri fiind, el e mai preocupat ca Evanghelia să fie propovăduită decât să primească el eliberare. A lăsat totul la o parte. Pentru el nu mai exista nimic altceva decât Cristos și cauza Sa.

Un creștin care se comportă ca un copil răsfățat se va gândi întotdeauna la el, nu la alții și nici la Domnul. Accentul cade pe o viață fizică abundentă din punct de vedere material. În contrast, adevăratul credincios își găsește plăcerea în Dumnezeu și în voia Lui, meditează la harul mântuitor și se bucură de părtășia cu Dumnezeu mai ales pentru urmările pe care le lasă în suflet, nu doar în viața fizică; iar apoi, copleșit de toate acestea, își dedică viața răspândirii mai departe a mesajului mântuitor. Nu vorbim aici despre faptul că viața fizică nu e importantă. Nu vrem să cădem într-un dualism vechi care spune că duhul e bun și natura e rea, ci e vorba despre ceea ce accentuăm mai tare.

Pe drumul uceniciei nu este loc pentru eul nostru. El a rămas la cruce. Evanghelia prosperității hrănește eul pe când adevărata ucenicie îl omoară. Doar când eul personal e mort vom reuși să uităm de noi și să ne dăruim Lui.

E timpul să acordăm teoria cu practica!

Știu că nu ne place să ni se facă observații cu privire la felul în care ne trăim viața. Totuși, Biblia ne învață să ne cercetăm bine pe noi înșine ca să ne asigurăm că ne aliniem voii Sale. Nu cumva se găsesc în viața noastră aceste semne ale unui creștinism orientat spre bunăstarea fizică și materială? Chiar dacă nu promovăm prin cuvinte evanghelia distorsionată a prosperității s-ar putea să o promovăm prin practică. De pildă, puneți-vă intrebarea “Când mă văd copiii mei că mă rog?” Este rugăciunea parte din viața mea sau apare doar atunci când lovesc peste noi necazurile? Nu ne mai putem ascunde după faptul că noi nu o predicăm și nu o aprobăm atâta timp cât o trăim. Haideți să acordăm mai multă atenție felului în care ne practicăm viața de credință ca nu cumva să distorsionăm Evanghelia transformând-o într-o sursă de câștig. Credeți că vom putea locui în Împărăția lui Dumnezeu alături de Pavel, Ștefan, Ioan si ceilalți ucenici care au murit predicându-L pe Cristos când noi am căutat să ne folosim de Evanghelia Sa ca să avem parte doar de o viață tihnita? Nu uitați că ea e puterea lui Dumnezeu de mântuire a omului din păcatul care duce la moarte. Nu putem distorsiona mesajul acesta atât de important al lui Dumnezeu transformându-l într-o sursă personală de câștig.

În lumina Scripturii, evanghelia prosperității este în mod fundamental defectuoasă. În esență, este o evanghelie falsă pentru că prezintă o imagine greșită a relației dintre om si Dumnezeu. Exprimată în modul cel mai simplu, dacă evanghelia prosperității este adevărată, harul este învechit, Dumnezeu este irelevant si omul este măsura tuturor lucrurilor. Dumnezeu nu e un slujitor care stă la dispoziția noastră ca să ne îndeplinească toate mofturile, ci El e Stăpânul vieții și noi ar trebui să stăm la dispoziția Lui.

Așa să ne ajute Dumnezeu!