Evanghelia Prosperității așa cum o cunoaștem astăzi își are obârșia din mișcarea „New Tought”(Gândul cel nou), un cult al „vindecărilor metafizice” conform lui Costi Hinn. Figura principală a acestui cult este filosoful, hipnotistul și spiritistul Phineas Parkhurst Quimby (1802-1866). El nu s-a identificat cu învățătura creștină, dar filosofia lui a influențat teologia creștină și s-a răspândit ca un foc sălbatic. La începutul secolului XXI, conform unui sondaj de opinie realizat în SUA, 17% dintre respondenții creștini s-au identificat cu mișcarea supranumită evanghelia prosperității. În zilele noastre, această mișcare are proporții mondiale și se răspândește cu repeziciune chiar și în țări din Africa, Asia și America Latină.

Scopul acestui articol este de a oferi o privire de ansamblu a caracteristicilor principale ale evangheliei prosperității. Dorim să evidențiem modul eronat de interpretare al Sfintei Scripturi care duce învățătura aceasta dincolo de învățătura sănătoasă. Considerăm un mare pericol ca o astfel de teologie să își facă loc și în bisericile noastre. Este necesar să avem în vedere ceea ce spunea J. C. Ryle cu privire la învățăturile false: „Adevărul gol-goluț este acela că doctrina falsă a fost principala metodă aleasă de Satan în toate timpurile pentru a opri progresul evangheliei lui Cristos”.

Principalele învățături ale evangheliei prosperității

Elementul teologic central al evangheliei prosperității este abilitatea credinciosului de a-și verbaliza credința iar ceea ce declară verbal să devină realitate. Această idee izvorăște dintr-o interpretare dată textului biblic regăsit în prima parte a versetului 21 din Proverbe 18 („Moartea şi viaţa sunt în puterea limbii”). Norman Vincent Peale (1898 – 1993), unul dintre cei mai influenți promotori ai evangheliei prosperității, sintetiza acest crez în doar 3 cuvinte de căpătâi: „Roagă-te, imaginează-ți, acționează”. Adepții trebuie să gândească mereu pozitiv și să aibă credință, iar apoi toate lucrurile bune sunt așteptate să vină de la sine. În cazul în care gândurile nu se materializează, nu se pune la îndoială nicidecum veridicitatea acestei practici, ci vina este a celui care, în procesul său de gândire, ori nu a gândit doar lucruri pozitive, ori nu a avut credința necesară astfel încât dorințele să prindă viață. Cu alte cuvinte, gândurile pe care creștinul le are influențează decisiv realitatea. Astfel, lipsa suveranității lui Dumnezeu în exercitarea liberă a planului Său divin din practica aceasta denotă atât o înclinație evidentă către egocentrism, cât și o imagine distorsionată a Dumnezeului scriptural.

Motivul central pentru care evanghelia prosperității s-a răspândit atât de repede în secolul XX este acela că ea atinge dorințele fundamentale ale omului. Ca urmare, promisiunile acestui crez ce trimit omul către o viață fără boli sau fără lipsuri materiale au strâns foarte mulți adepți. Conform unui studiu realizat de către Kate Bower în 2011, în medie la un program religios în care se promovează evanghelia prosperității participă 8500 de persoane, iar aceste „mega biserici”, după cum se exprimă Bower, au acumulat un venit total de 7 miliarde de dolari. Chiar și cei mai sceptici, care privesc această mișcare din afara ei, pot să fie atrași de aceste rezultate financiare.

Marea majoritate a celor mai cunoscuți și influenți lideri ai mișcării slujesc ca exemple de căpătâi în ceea ce privește prosperitatea financiară. Spre exemplu, Kenneth Copeland (n. 1936), actualmente cel mai influent lider din America al evangheliei prosperității, în anul 2021, a avut o avere estimată la 750 milioane de dolari. Merită menționat faptul că Copeland suferă de probleme cardiace din cauza vârstei sale înaintate, lucru care îi descalifică învățăturile cu privire la sănătatea fizică permanentă.

O altă învățătură de căpătâi a evangheliei prosperității este cea supranumită „sămânța credinței”. Promotorii acestei mișcări consideră că ori de câte ori credincioșii donează din veniturile lor către lucrarea lui Dumnezeu, Domnul îi va răsplăti cu și mai multe resurse materiale. De obicei, cei care conduc adunările religioase care promovează evanghelia prosperității încurajează participanții să doneze o sumă cât se poate de mare astfel încât ei să primească înapoi mult mai mult din partea Domnului. Unii dintre lideri merg atât de departe încât promit enoriașilor faptul că vor primi înapoi însutit. Această promisiune izvorăște dintr-o interpretare a pasajului biblic regăsit în Marcu 10:29-30.

De când a fost promovată această idee, mulți credincioși sinceri, dar prea creduli, au fost înșelați de către liderii adunărilor, care pe măsură ce primeau donațiile, duceau o viață din ce în ce mai prosperă din punct de vedere financiar. Liderii își construiau case impunătoare în cele mai selecte zone ale lumii, unii dintre ei cumpărau elemente neesențiale precum Creflo Dollar sau Kenneth Copeland care au achiziționat chiar și câteva avioane private. Din nefericire, au existat cazuri în care persoane cu vârste înaintate sau suferind de boli incurabile în stadii terminale au donat ultimele lor resurse către acești lideri, iar în loc să se vindece sau să primească mai multe resurse financiare din partea lui Dumnezeu, aceștia s-au stins din viață.

Această învățătură, precizează Femi Adeleye, îl transformă pe Isus într-un „agent de asigurări cu care cineva investește în speranța de a obține un profit”. Astfel, evanghelia prosperității distorsionează clar imaginea lui Cristos și a întregii Dumnezeiri. Abordarea teologică a evanghelie prosperității este una modalistă, adică Dumnezeu este perceput ca o singură persoană care s-a revelat succesiv în 3 forme diferite: Dumnezeu Tatăl care a creat lumea și a dat legea mozaică, Fiul care a salvat lumea de sub puterea păcatului și Duhul Sfânt. O a altă viziune asupra lui Dumnezeu, fiind și cea mai comună dintre toate în rândul adepților evangheliei prosperității, este cea în care Dumnezeu e perceput ca o forță impersonală sau ca o energie creativă care trebuie să fie utilizată pentru a se realiza cu succes dorințele și țelurile celor ce cred în ea.

Concluzii și aplicații

D.R. McConnell numește învățăturile evangheliei prosperității „un cal troian în creștinism”. Orice fel de învățătură care izvorăște dintr-o interpretare defectuoasă a Sfintei Scripturi depărtează pe creștin de Dumnezeu. Cu atât mai mult o asemenea învățătură care anulează imaginea trinitară a Dumnezeirii, înjosește pe Cristos și înclină pe om către propriul ego. Din nefericire, vom putea găsi adepți ai acestei învățături printre cei care se identifică precum: evanghelici, carismatici, penticostali, persoane neafiliate unei denominații sau chiar dintre cei care se identifică simplu „creștini”.

În ceea ce privește aplicațiile care reies dintr-un astfel de studiu, toate acestea țintesc către o singură direcție, anume studierea temeinică a Cuvântului lui Dumnezeu. Gordon D. Fee numește evanghelia prosperității ca fiind o „boală”. Tot el vine cu o aplicație în ceea ce privește depărtarea de o astfel de învățătură, și anume: „Cel mai bun antidot, așadar, este o doză sănătoasă de teologie biblică”.

Pe de altă parte, o direcție în care creștinii trebuie să fie bine înrădăcinați pentru a nu cădea victime unor astfel de învățături este antropologia. Dacă omul recunoaște supremația lui Dumnezeu și se ferește de o părere prea mare despre el însuși, își recunoaște dependența de Creator și Îi acceptă voia, nu va fi predispus acestui flagel.

În concluzie, considerăm că evoluția evangheliei prosperității, învățăturile și ideile propagate de liderii acestei mișcări ar trebui să ne motiveze să ne consolidăm pregătirea biblică și să ne smerească, ațintindu-ne privirea nu către sine ci către suveranitatea lui Dumnezeu. Chemarea pe care creștinii din toate timpurile au avut-o este ca ei să influențeze societatea seculară astfel încât aceasta să se conformeze teologiei biblice și nu invers.

Bibliografie

1. Blazer, Annie, „American Prosperity Gospel and Athletic Narratives of Success” în Religions, anul XIII, nr. 3 (2022).
2. Bowler, Kate, Blessed. A History of the American Prosperity Gospel, New York, Oxford University Press, 2013.
3. Fee, Gordon D., The Disease of the Health and Wealth Gospels, Vancouver, Regent College Publishing, 2006.
4. Geivett, R.Douglas & Holly Pivec,Gods Super-Apostles. Encountering the Worldwide Prophets and Apostles Movement, Wooster, Weaver Book, 2014.
5. Haller, John S. Jr., The history of New Thought from Mind Cure to Positive Thinking and the Prosperity Gospel, West Chester, Swedenborg Studies, 2012.
6. Harrison, Milmon F., Righteous Riches. The Word of Faith Movement in Contemporary African American Religion, New York, Oxford University Press, 2005.
7. Hinn, Costi W., God, Greed, and the (Prosperity) Gospel. How Truth Overwhelms a Life Built on Lies, Grand Rapids, Zondervan, 2019.
8. Jones, David W. & Russell S. Woodbridge Health, Wealth Happiness. Has the Prosperity Gospel Overshadowed the Gospel of Christ, Grand Rapids, Kregel Publications, 2011.
9. Nel, Marius, „The Prosperity Message as a Syncretistic Deviation to the Gospel of Jesus” în Religions, anul XIV, nr. 3 (2023).
10. Peale, Norman V., The Power of Positive Thinking, New York, Touchstone, 2003.
11. Ryle, J.C., Warnings to the Churches, West Linn, Monergism Books, 2015.
12. Salinas, Daniel, Prosperity Theology and the Gospel. Good News or Bad News for the Poor, Massachusetts, The Lausanne Movement, 2017.